marți, 10 septembrie 2013

OnlineBijoux – locul unde mi-am gasit pandantivul vizualizat in calatoria samanica din Lumea de Jos

Noapte de vara undeva in Muntii Apuseni...

Cerul este luminat de puzderia de stele, ceea ce ne da si mai mult certitudinea ca suntem calatori astrali, pe o nava spatiala imensa, numita Terra...

Concertul dat de greieri in noapte, in cinstea Universului nesfarsit, este cu adevarat coplesitor...

Stam in jurul focului ce strapunge cu valvataile lui eterul, in dorinta de a ajunge si el acolo sus, pe firmament...

Suntem gata sa pornim intr-o calatorie samanica in premiera, undeva, spre Lumea de Jos...

Suntem putin tensionati, in asteptarea acestei expeditii spre strafundurile inconstientului nostru, nestiind ce vom gasi acolo...

Prietenul nostru, samanul, ne vorbeste cu voce calma, egala, despre avantajele unei asemenea calatorii, dar si despre eventualele ei pericole...

Ma mai linisteste gandul ca sunt intre prieteni dragi si ca, la o adica, voi putea iesi oricand din usoara transa ce ne va fi indusa nu de vreo bautura amerindiana de tipul ayahuasca, ci de bataile unei tobe spectaculoase, precedate de zumzetul zuruitoarei...

O toba in care samanul autohton va lovi in ritmul batailor inimilor noastre, pentru ca acestea sa isi deschida larg portile, pentru a ne primi in profunzimea interiorului fiintelor noastre...

Ma intreb, in timp ce ii ascult in noapte glasul molcom, cu un dulce accent moldovenesc, cum va reusi sa ne alinieze bataile inimii tuturor celor ce stam in jurul focului, pentru a ne conduce intr-o expeditie in premiera, pe toti deodata, dar pe fiecare in calatoria lui... Pentru ca o explorare a Sinelui nu poate fi facuta decat de fiecare in parte...

Poate pentru ca suntem cu totii pe acelasi etaj vibrational, pentru ca suntem atat de buni prieteni, desi unii sunt pentru prima oara intr-o asemenea tabara initiatica...

Zuruitoarea incepe sa sparga si sa imprastie orice urma de energie negativa s-ar putea afla in jurul nostru, iar noi percepem intens faptul ca timpul nu doar si-a oprit brusc curgerea, dar chiar incepe sa se depene inapoi, tot mai mult, tot mai mult, pana la inceputul veacurilor, cand oamenii nu aveau nevoie de atat de multe masti puse pe suflet, fiindu-le suficient sa fie EI, CEI ADEVARATI...

Bum...bum...bum... Toba incepe sa emita sunete joase, sacadate si, foarte curand, flacarile incep sa se estompeze, aerul sa se dilate, iar eu incep sa cobor cu un lift imaginar spre miezul Pamantului, cu o viteza tot mai mare...

Deodata mijlocul meu de transport subteran se opreste, usile se deschid, iar in fata mea se deschide o galerie luminata de torte ce ma invita sa o explorez...

Asa cum ne-a instruit prietenul saman, este momentul de a-mi chema simbolul-forta si de a fi atenta la mesajul pe care mi-l va transmite... Vechile triburi erau mult mai constiente de simbolurile-forta (in fapt, personificarea inconstientului lor), de aceea si comunicarea cu acestea era mult mai facila si eficienta. Noi, oamenii moderni ai secolului 21, incercam parca din toate puterile sa ne taiem legaturile nu doar cu Natura, dar si cu noi insine...

Iata ca dintr-un ungher al galeriei necunoscute, dar ce are totusi un aer familiar, se apropie de mine un Berbec cu lana de un alb stralucitor...

Ne intelegem fara cuvinte... Ma priveste cu niste ochi mari si umezi si ma indeamna sa privesc spre peretele stancos din dreapta mea... In departare se aud sunetele infundate ale unei tobe... bum... bum... bum...

Incet-incet, o imagine se formeaza... Este vorba de un careu de lumina in care se gasesc niste simboluri pe care nu le inteleg (inca)... Iar in mintea mea aud rostit cu tarie un cuvant: CURAJ!

Calauzita de berbecul cu lana argintie am vizitat apoi o particica din acea lume subterana, care ascunde minunatii de nedescris...

Dupa o vreme, am auzit accelerandu-se bataile tobei, semn ca e vremea sa ne luam bun ramas de la personificarea subconstientului nostru si sa revenim in timpul nostru, in poienita transilvaneana unde ne aveam corturile, in jurul focului acela initiatic.

Am promis Berbecului ca voi reveni, pentru a explora si alte meandre ale sufletului meu...

Pana la intoarcerea la Bucuresti mi-a staruit puternic in minte acel careu cu simboluri, intelegand ca este un dar facut de mine insami...

Dupa ce rucsacul si-a reluat locul in balcon, langa cortul ce deja se odihnea in husa-i verzulie, am intrat pe internet, haladuind la intamplare prin oceanul virtual, cu gandul inca la Apuseni...
 "Magazin bijuterii" am tastat indemnata de o forta mai presus de mine si m-am trezit intr-un spatiu virtual fabulos, unde oricine poate gasi orice fel de giuvaieruri, pentru orice ocazie si pentru toate buzunarele...
Rasfoind tot mai interesata paginile electronice ale magazinului ONLINEBIJOUX am avut o imensa surpriza...
La sectiunea „Bijuterii Argint” am descoperit un pandantiv avand exact acelasi model pe care l-am vazut trasat cu lumina pe peretele stancos al galeriei subterane unde am ajuns in calatoria mea samanica in Lumea de Jos...

                         pandantivul-forta de la ONLINEBIJOUX
Nu cred in coincidente, ci doar viata-puzzle care mai pune, in momentele-cheie in care ai nevoie, cate o piesa-pivot, pe harta voiajului fiecaruia prin aceasta existenta...

Asa ca daca si voi ati visat la un pandantiv deosebit de argint sau la vreo alta bijuterie cu un design deosebit si ati simtit ca trebuie sa vi-o procurati, dar nu stiti de unde, va recomand sa accesati si voi magazinul OnlineBijoux, unde veti avea mari sansa sa o aflati...

Pana si pretul unui asemenea talisman este aproape modic, dovada ca in clipele cand este necesar, intregul Univers ne ajuta, pentru a ne gasi CURAJUL, chiar si condensat intr-un pandantiv incarcat de simboluri, pentru a merge mai departe si a ne implini menirea pentru care am urcat pe nava spatiala Pamant! 

- articol scris pentru campania OnlineBijoux BlogAwards
Promo Postare
Postarea Urmatoare

0 comentarii: